yup, they do.
De regula nu zic nimic...defapt discutia, in sine, nu exista, tot ce se intampla e ca ala care vorbeste, incearca cu disperare sa-ti demonstreze cum poate sa straluceasca de tare...cum are valoare...tu trebuie doar sa o apreciezi.

People talk, de regula nu zic nimic...atunci cand asculta...asteapta sa-ti inchei propozitia, ca sa-ti arate ca au inteles, sau cate stiu ei despre subiect...sau au prins o idee care a conectat cu ceva ce stiu ei, eventual pe langa subiect...si se agata de aia...

People talk, ce nu stiu ei, e ca tie nici nu-ti pasa, ca are valoare, ca straluceste sub soare, ca intelege ce spui...pentru ca la randul tau, esti preocupat de propria-ti demonstratie.

nu stiu cand am devenit atat de toleranta, ca nu prea am reactii...sau daca toleranta asta...e inchipuita, poate e nepasare. Unii o confunda cu compasiunea...sau poate, m-am zenificat extrem si am inceput sa iubesc defectele oamenilor...aia-i! cred ca mi-as depasi maxim asteptarile de la propria-mi persoana.....sau poate toate astea ma afecteaza si o sa imbatranesc urat, cu ulcer si chist hidatic de la pisicile, pe care nu le am...sau intoxicatie de la tusul din masina de scris...eu si cu Moody ce ne-o mai ardem oldschool.

God! I love Roger

In certificatul de deces o sa scrie NATURAL CAUSE...o sa apuc varsta aia la care si daca te calca o masina, tot natural cause o sa se numeasca...pentru ca de la niste decenii in sus ar fi de bun simt sa mori. (Chris Rock Rocks!)

eu nu stiu cum e asta cu ambitia...adica, in scoala, mama nu ma omora acasa daca nu luam 10 pe linie...nici macar nu ma certa pentru note proaste...era la un moment dat frustrant, pentru ca sentimentul de vinovatie este mai usor inlaturat cu o palma si o injuratura printre dinti, decat de o vorba buna...care-l acutiza, in cazul meu.

drept urmare, dorinta asta de a demonstra si a straluci, n-a prea incoltit in mine...nu am dezvoltat ambitii si competitia nu m-a interesat niciodata...poate si pentru ca-s aroganta si stiu ca nu trebuie sa ma agit pentru multe, pentru ca astea multe vin de la sine...in principiu din voluntariate...si oricum mi se cuvin...

visul meu e sa o ard mediocru, sa indoi regulile societatii dupa chef...si sa-mi mearga bine..

Oameni buni! cum ar zice prietenul banica, intr-o seara de mai, la Dansez...SA FII MEDIOCRU, NU E O RUSINE...e chiar ok...aproape odihnitor.

evident, imi plac complimentele, aprecierile si imi place sa ies bine la vopsea...toate astea fac bine la orgoliu, e si asta om...si el trebuie hranit...dar din nou, nu ma agit...daca iese natural pentru ca pot...e ok...dar nu-o sa-mi dau lumea peste cap in numele scopului divin de a ma face remarcata...sunt prea comoda.

in fine...ce vroiam sa zic este:

FRATE! e cate unu, care-i atat de disperat de atentie si se straduieste atat de tare, incat devine strident. Strident...e nenatural...daca-i nenatural nu-i nici eco nici bio nici green si nici nu este bine asimilat de organismul uman...e chimic...e de sinteza...e ca un detergent prost, irita...Pun pariu ca pe astia, cand erau  mici, nu-i iubeau parintii, ori ii bateau pentru bulinuta neagra, sau in liceu aveau cosuri si nu-i placea fetele...astia-s aia de vorbesc mult si prost si le stiu ei pe toate...aia de fac eveniment din traversatul strazii "sa vezi doamne ce mi s-a intamplat!...am traversat strada!"...uoau!
nu stiu...cred ca trec printr-o perioada sensibila, mi-am pierdut rabdarea...sunt stresata...si nu stau bine cu echilibrul de minerale...dar pe mine ce e strident, ma face sa vars...imi produce relux gastrointestinal.

Da stiu, sunt naspa, judec...crucificati-ma-n piata publica si aruncati cu pietre in mine!...de 16 carate...

OK, recunosc, imi plac oamenii, sunt fascinanti, ii iubesc, cele mai misto mecanisme si jucarii pe care ti le putea da universul...dar uneori sunt cele mai de rahat fiinte care respira pe planeta albastra!!!
but than again, tre sa fie si dintra'acestia, ca sa-i apreciezi pe dintr'a'ceilalti...


People talk! yup, they do...dar lucrurile adevarate se intampla mai departe de cuvinte...in liniste.


p.s. nu stiu cat de relevant e ce am scris...important e sa inteleg ce am vrut sa zic cu asta, data viitoare cand citesc..you know...It's all about me.
p.p.s. don't forget to drink that sad lil' water...
p.p.p.s. PLAY TRUE!

In caz ca mai exista cineva, care din greseala, e abonat la acest blog (imi pare rau pentru voi, exista totusi bloguri mai inteligente), confirm ca n-am murit.
I'm only braindead...si pe bune, chiar imi pare rau ca pe zona asta beletristico-epico-lirico-editorialo whatevaro' faceam eu aici, inspiratia m-a parasit regretabil...probabil cantitatea de creativitate din organismul uman este limitata si greu regenerabila, poate scade si cu varsta...cine stie...
Ar mai fii un aspect...nu am descoperit inca gaura de la covrig, iar roata mi-ar fi greu, inutil si tardiv sa o reinventez ...acum, mi s-ar parea in plus orice litera sau virgula as mai pune aici...

In fineee...
M-am apucat de powerlifting!...

adica asta fac eu

asta cred paganii, societatea si prietenii ca fac

asta spera mama ca fac

 am si o medalie....Adevarataaa!!!...daca musc din eaaaa...nu se intampla nimic, doar ma dor dintii.


m-am mai apucat
Si de construit
De toate,
Peste tot.

Sunt copil mare, sau ceva de genu'.

p.s. Don't forget to drink that fuckin' water!
p.p.s. nici nu inchid, nici nu blochez blogul...sa zicem ca-i in pending...habar nu am (??)

Am ramas in urma ta,
o inima mare intr-un corp mic,
o pereche de aripi,
un mers stangaci,
cu o mare de intrebari
intre o mare de straini.

am ramas in urma ta,
o pereche de aripi,
pe care le-am imbracat in plumb,
si le-am vopsit in negru.
un pas mic stangaci,
intr-un nisip miscator.
cu o mare de intrebari,
pentru o mare de straini.

A curs in urma ta.
o mare de stropi rosii.
am crescut in urma ta...
un trup inalt, intr-o inima mica,
am invatat in urma ta,
sa plutesc cu aripa de plumb,
sa-mi sterg singura lacrimile.
sa-mi lipesc singura cioburile cu clei
sa'not, sa merg, sa alerg intr-o mare de nisip,
intr-o mare de straini.
fara ca ochii tai sa-mi mai mangaie chipul
fara ca mainile tale sa-mi mai ocroteasca pasul.

Am strigat in urma ta!
la dumnezi, la icoane cu sfinti, la arhanghelii spasiti...
N-au stiut sa raspunda, sau nu au vrut.
Am strigat in urma ta la diavoli, la cerberi si la luciferi scarnavi...
Ei doar au ras...
in hohote de batjocura.

Am sperat in urma ta,
in reverie,
m-am agatat de vis,
Am crezut in cosmar.
Degeaba.
Am crescut in urma ta,
o floare...intr-un pamant arid,
Adapat de lave vulcanice,
inghetate.

Am ramas in urma ta...
si tot ce ai lasat
a fost urma ta, scrijelita-n aorta  mea.

Acuma stiu, acum nu ma mai doare.
totusi...
floare otravita,este tot o floare?

*dedicat celui care a fost si nu mai este.

Strecor degetele mele printre buclele-ti de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am vazut,
Caci corsetul ce le-ascunde e o straja la tezaur,
Iara ochii-ti, gardianii, ma opresc si ma sumut.

Ochii tai, înselatorii! A ghici nu-i pot vreodata,
Caci cu doua întelesuri ma atrag si ma resping ­
Ma atrag când stau ca gheata cu privirea desperata,
Ma resping când plin de flacari eu de sânul tau m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare si respinge cu putere
Mâna mea, care profana ar intra în santuar
Sa se-ascunda-n sânii-ti tineri, pe când eu plin de placere
Sa uit lumea-n sarutarea-ti si în ochii tai de jar.

Astazi însa nu-s ca flama cea profana si avara,
Inima mi-e sânta astazi, cald si dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugaciunea si timid ca primavara,
Azi iubesc a ta fiinta cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea esti tu, copila!
Lasa ca sub gazul rosu eu la sânii-ti sa patrunz,
Sa deschei corsetul ista... Tu rosind sa râzi gentila,
Eu s-apas fruntea-mi arzânda între pieptii albi, rotunzi

Si sa strecor a mea mâna dupa gâtu-ti de zapada!
Tu rosesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai sti ce caut eu...
Ai surâde si-al tau umar ai lasa ca sa se vada,
Sa-ti privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tau.

Cungiurând c-un brat molatec gâtul tau cel alb ca zarea,
Apasând fata-ti rosita pe-al meu piept batând mereu,
Eu cu ceealalta mâna pe-ai tai umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-as cata-n delirul meu!

Locul ciunt unde aripa se-nalta alba c-argintul
Când tu înger înca-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi cazura când tu, vizitând pamântul
Te-ai uitat... si-n lumea asta ca copila te-ai trezit.

 

Pe mine, mie reda-ma...
E o iluzie.
Daca ai putea, doar deschide ochii
Sa vezi,
Sa te transformi in puncte,
Sa fii totul cu totul,
Sa fii nimicul cu nimicul,
Simultan,
Ai intelege ca nu e nimic de inteles
Pe lume.
Al meu, al tau, al nostru,
nu exista.
Apartin totului si nimicului
Simultan.
Renunta, accepta, pierde controlul
sunt doar iluzii.

Daca nu ai pus mana pe ea,
Nu stii cum se simte fericirea.
Daca nu i-ai simtit aerul tare,
Daca nu l-ai tras in plamani,
Daca nu ti-a ajuns in creier,
daca nu ti-a ranit sinapsele,
in unghiuri ascutite,
Nu stii ce gust are fericirea.
Daca degetele tale nu ti-au inghetat
Sub stropi de apa tare,
Nu stii cum arata fericirea.

Daca nu doare,
Daca nu te descompune pana la nucleu,
Daca nu-ti imprastie inlauntrul in  pulbere de infinit,
Nu stii cum se aude fericirea.
Daca nu ai tasnit pana in Cosmos,
Daca soarele nu ti'a prajit aripile,
Daca fulgerul nu ti-a ars sufletul,
Daca stropi de furtuna nu te-au orbit,

Daca nu ai dansat cu himerele,
Habar nu ai ce viteza are fericirea.
Daca nu ai calcat cetati de nisip sferice,
Daca nu ai aruncat cu praf de aur in noroi,
Daca n-ai auzit ingerul cum plange
Nici macar nu poti sa te apropii.

Daca taioase creste de masivi,
Nu ti-au zgariat, nici macar o singura data, podul palmei,
Si inima nu ti-a ajuns la turatii ilegale
Daca n-ai strivit vise si n-ai sfasiat portelanuri,
In gura n-ai topit miros metalic
Si rosul nu s-a disipat prin porii diafragmei
Cand iti strigai, tie, singur menirea
Atunci...esti departe.
Sau poate ca esti...
Definit de aproape.

Daca n-ai folosit o nanovesnicie
Sa vezi stele cum explodeaza in eter,
Ai risipit teramagia Universului nascuta pentru tine.
Habar nu ai ce parfum are fericirea.

Daca n-ai facut amor cu diavolii,
Ingerul nu-l poti tine in brate.

Stii sa-mi spui,TU,
oare?
floarea otravita...e si EA o floare?